Conceptul nu este nou. Multi altii inaintea mea au sugerat sau chiar au folosit concepte similare. Cel mai recent exemplu este cel al lui Mark Boyle, britanicul care a trait fara bani timp de 18 luni si care a infiintat comunitatea Freeconomy. Dar nici el nu e primul. De-a lungul istoriei omenirii, de cel putin 100000 de ani incoace, concepte si modele similare au existat si vor continua sa existe.
Dar totusi, ce inseamna shareconomy? Denumirea este un acronim care uneste cuvintele share (a imparti) si economy (economie) si incearca sa defineasca un model economic complet diferit fata de ceea ce cunoastem in prezent drept economie. Daca ar fi sa sintetizam in cateva cuvinte economia moderna, am folosi cuvintele bani, schimb (comert), proprietate. Spre deosebire de economia clasica, shareconomy inlocuieste schimbul cu sharingul (impartirea), banii devin inutili, iar proprietatea capata un alt inteles.
Cred ca cel mai bine as ilustra daca as da un exemplu de economie foarte simplificata:
Sa spunem ca avem o economie in care agentii economici sunt Georgel si Costel. Georgel este agricultor si produce cartofi, iar Costel este croitor si face haine. Si unul, si celalalt produc mai mult decat au nevoie pentru consumul propriu. Georgel are cartofi destui si are ce manca dar are un deficit de imbracaminte, cu alte cuvinte are nevoie de haine. Pe de alta parte Costel are o multime de haine, ar putea sa se imbrace in fiecare ora cu altceva, dar are un deficit de hrana, are nevoie de cartofi.
Intr-o economie clasica Georgel si Costel se intalnesc pe o piata si schimba intre ei produsele pe care le au in surplus. Asta s-ar numi troc. Dar e prea simplu ca sa semene cu economia actuala.
Ca sa complicam putin lucrurile, sa presupunem ca cei doi nu se cunosc si nu au o piata, prin urmare trebuie sa apara unul sau doi intermediari, care sa ii ajute sa se intalneasca cererea si cu oferta. Dar intermediarii nu pot da nimic la schimb, ei nu au produse palpabile, ei ofera doar servicii, ca urmare si Georgel si Costel vor primi in schimbul produselor lor niste inscrisuri care atesta faptul ca au cedat acele bunuri. In baza acelor inscrisuri, vor putea procura tot de la intermediari bunurile de care au nevoie. Si uite asa am introdus banii in ecuatie. Evident ca intermediarii vor cauta sa castige si ei partea lor. Prin urmare fata de situatia simpla in care Georgel si Costel se intalnesc direct si fac un simplu troc, acum pentru a-si satisface aceeasi nevoie, trebuie sa produca mai mult si sa vanda mai mult, pentru ca trebuie sa dea si partea intermediarilor.
Lucrurile se pot complica si mai tare, fiecare intermediar are inscrisurile lui, unii nu recunosc un inscris, apar tot felul de sarlatani, etc. Trebuie reglementate niste lucruri, asa incat pe langa Georgel, Costel si intermediari, apar bancile care sa se ocupe de inscrisuri, legiuitorii sau cei care fac legile si regulile dupa care se intocmesc acele inscrisuri si dupa care se desfasoara tranzactiile, pe langa acestia trebuie sa existe si un aparat politienesc care sa vegheze la respectarea acelor legi, precum si o institutie care sa se ocupe de eventualele litigii, adica instantele de judecata. Iata cum, dintr-odata cartofii si imbracamintea devin mult mai scumpe, adica necesita un efort mult mai mare pentru a satisface o nevoie, fata de cazul unui simplu troc.
Dar shareconomy nu inseamna simplu troc. Intr-o economie de tip sharing sau shareconomy, nu este nevoie ca cei doi sa se intalneasca si nici sa schimbe produsele. Fiecare dintre ei, merge intr-un loc bine determinat, pe care il vom numi depozit si vor depozita bunurile pe care le au in surplus. Din acelasi loc isi vor lua bunurile de care au nevoie, exact in cantitatile de care au nevoie. Nu este troc, dar pastreaza simplitatea trocului. Nu este nevoie de bani intr-o astfel de economie, nici nu este nevoie de banci, legi, stat sau intermediari. Este nevoie doar de incredere ca ceilalti isi vor face treaba si vom gasi cele necesare in locul respectiv.
In fond, de ce nu am avea incredere? Oamenii sunt in marea lor majoritate oameni cinstiti si morali. Exista si uscaturi, dar in proportie considerabila sunt oameni cinstiti. Iar oamenii sunt cinstiti nu pentru ca exista legi care sa le impuna o anumita conduita si nici pentru ca exista invataturi morale sau religioase la care acestia adera. Moralitatea oamenilor vine din empatie. In general un om obisnuit nu poate face rau unui alt om, in mod constient, pentru ca empatizeaza cu acesta si implicit isi insuseste trairea omului caruia i-a facut rau.
Repet, exista si exceptii, exista o multime de oameni care fac rau. Dar marea majoritate sunt cei care prefera sa faca bine.
In concluzie, shareconomy este un model economic in care distribuire bunurilor si serviciilor pe nevoi se face prin simpla impartire a surplusului catre cei care au nevoie, fara a apela la schimb, fara a astepta o rasplata in schimbul acelor bunuri sau servicii.
Chiar daca aparent cel care cedeaza surplusul pierde, nu este tocmai asa, pentru ca fiecare om produce un surplus, iar in final se compenseaza, adica fiecare om acceseaza exact acele bunuri si servicii de care are nevoie
Voi reveni cu detalii.
Un avantaj al monezii este ca permite stabilirea unui feedback pentru a stabili o oarecare echilibrare intre cerere si oferta.
RăspundețiȘtergereIn lipsa banilor cum faci ca depozitul sa nu se umple treptat cu lucruri pe care nu le-a vrut nimeni?
Si cum eviti lipsurile, in lipsa unui "pret" care sa spuna producatorilor ca se vrea mai mult din produsul X?
Salut,
RăspundețiȘtergereBine ai venit pe blogul meu. :)
Teoretic banii oferă un feedback (un feedback destul de impersonal spun eu). Practic, acest feedback este ignorat sau interpretat greșit și în final eșuează în a echilibra cererea cu oferta și anulează avantajul despre care vorbești.
Un exemplu pe care îl pot da în acest sens este cel al apei minerale Poiana Negri. Are doua sortimente, naturala și îmbogățită. Mai trebuie sa cercetez puțin aspectul, dar pana acum am dedus, conform denumirii, ca Poiana Negri îmbogățita se face din apa din Poiana Negri naturala cu adaos de CO2, adică o etapă în plus în procesul de producție și implicit costuri suplimentare. În același timp, la raft, în supermarket, prețul pentru naturala este mai mare decât pentru îmbogățită, iar asta arată o cerere mai mare pentru PN naturală decât pentru cea îmbogățită. Cu toate acestea se întâmplă de multe ori sa nu găsești PN naturală, doar îmbogățită.
Urmăresc asta de mai bine de 3 ani. De atunci nu am observat nicio schimbare. Există mereu un surplus de PN îmbogățită și un deficit de PN naturală.
Cum spuneam banii oferă un feedback impersonal. Shareconomy oferă un feedback mult mai personal. Este mult de vorbit despre asta și voi reveni cu detalii în postările viitoare. Pe scurt, o economie bazata mai mult pe nevoi, predicții mai bune în ceea ce privește nevoile de baza, localizarea producției și serviciilor, în special pentru nevoile de baza, realizarea pe baza de comenzi certe a bunurilor de folosință îndelungată, comunități mici (aproximativ 1000 locuitori) autonome și auto suficiente, rețele de comunicații și baze de date intre comunități, pentru a regla surplusurile și deficitele intre micile comunități și altele despre care voi vorbi aici pe blog
Într-o economie shareconomy ideala, termenul producător capătă alt sens. Este mai degrabă consumator-producător. În general oameni care produc în primul rând pentru ei, dar au un surplus. Si aici este mai mult de povestit. Propun totuși sa le luam pe rând, toate la timpul lor.
Salut Doru!
RăspundețiȘtergereMa bucur ca am dat peste blogul tau, pentru ca am gasit aici idei la care ma tot gandesc de ceva vreme.
In primul rand sunt impotriva banilor. Period. Insa in actualul sistem (cultura, civilizatie), banii nu pot disparea, idea de moneda de schimb nu poate disparea.
Numai prin simplul fapt ca totul este un schimb apare nevoia unei monezi de schimb.
Idea de shareconomy imi place, chiar daca nu imi suna bine cuvantul economie, probabil din cauza conotatiilor pe care i le atribui.
Visez la un sistem in care atunci cand cineva are o nevoie, iar eu il pot ajuta, sa o fac fara sa cer nimic in schimb. Pentru ca stiu ca respectiva persoana va ajuta la randul sau pe cineva si stiu ca atunci cand voi avea o nevoie, voi primi ajutor. Deci cam ce descrii tu.
Insa in acelasi timp imi doresc ca actualul sistem sa dispara. Chiar daca intr-o mica masura cele doua pot coexista. Motivele sunt prea multe pentru a le enumera in acest comentariu.
Nu vad de ce am avea nevoie de bani pentru echilibrarea cererii cu oferta. Atata timp cat vezi ca nimeni nu are nevoie de surplusul tau de ceapa, nu mai cultivi atat de multa ceapa. Dar ce te faci daca trebuie sa platesti impozit pe terenul necultivat ? :)
Pe curand, Doru, sper sa ne intalnim pe 3 mai !