Faceți căutări pe acest blog

luni, 11 aprilie 2011

De ce sa imparti?



La prima vedere poate părea absurd. Cum adică sa împarți ceva cu alții? Ce ai de câștigat din asta? Ma rog, oricare dintre noi împarte lucruri cu alți oameni, este ceva natural. Dar de ce sa faci din asta un mod de viata?
Cum ar fi sa mergi la lucru fără sa primești un salariu? Adică sa împarți timpul tău cu firma la care lucrezi. Oricum faci asta acum, doar ca acum la sfârșit de luna primești o suma de bani care atestă faptul ca ți-ai împărțit timpul cu firma respectivă. Cu acești bani poți merge sa cumperi lucruri, adică sa beneficiezi de surplusul pe care alții sunt dispuși sa îl împartă cu tine. Dar cum ar fi sa lucrezi fără sa primești salariu, dar în același timp sa poți merge la piață, depozit, supermarket și sa te aprovizionezi cu tot ce ai nevoie, fără sa plătești? La modul ideal, shareconomy ar însemna o economie fără bani. Dar mai e pana acolo.
Întrebarea de la care am pornit era "de ce sa împarți cu alții"? Ce te-ar motiva sa cedezi altora surplusul pe care îl ai. E clar ca acel surplus nu iți trebuie, nu iți satisface nicio nevoie. De aceea se numește surplus, este dispensabil, poți oricând sa te lipsești de el. Dar totuși, de ce sa îl dai altuia care are nevoie de el, asa pur și simplu, când ai putea sa îl folosești drept moneda de schimb. Ai putea sa negociezi oarece avantaje materiale, poziție socială, etc. Dacă păstrezi surplusul de care nu ai nevoie, creezi în mod artificial penurie, iar oamenii care au nevoie de surplusul pe care îl deții tu, ar fi dispuși sa facă un efort mai mare pentru a-l obține. Ii poți manipula, într-un fel, ai capacitatea de a-i șantaja. Deci, de ce sa împarți surplusul, când, măcar pentru moment, ai putea fi stăpânul celor chinuiți de nevoi?
Suna cinic ceea ce spun, dar asta este adevarul. Asa arata economia din ziua de azi. Fiecare om se străduiește sa obțină maxim din surplusul pe care îl produce. E o competiție a surplusului. O competiție dinamica, în care întotdeauna sunt câștigători și pierzători, cel putin aparent. În realitate suntem cu toții pierzători... De ce? Pentru ca în final, crește exagerat de mult costul vieții. Banii costa, magazinele costa, comerțul costa, băncile costa, statul costa, judecătoriile costa, publicitatea costa, s.a.m.d. Şi când spun costa, nu ma refer la bani ci la energie și munca și chiar materii prime (resurse naturale). În acest fel, când cumperi o pâine, nu plătești doar munca pentru cultivarea grâului, recoltare, morărit, confecționarea pâinii, mai plătești și costul banilor și al marketingului, și al ambalajelor și taxele la stat și multe multe alte cheltuieli adiacente. Astfel, o pâine, în loc sa coste 20 de bani, costa 1 leu. Este de 5 ori mai scumpa. Şi asta doar pentru ca fiecare om cauta sa își maximizeze valoarea surplusului pe care îl produce.
Şi totuși, de ce sa împarți? Într-o lume în care nimeni nu împarte, ai pica de fraier.
Ei bine, nu e chiar așa. E drept că mai contează și cu cine împarți, dar în final dacă împarți cu alții ceea ce îți prisosește, ai doar de câștigat. Ce câștigi? În primul rând câștigi prieteni, oameni care iți sunt și îți vor rămâne recunoscători, oameni care se vor molipsi de generozitatea ta și vor împărți la rândul lor surplusul lor cu tine sau cu alții. În final, mai devreme sau mai târziu, gestul de a împărți se va întoarce la tine, poate chiar multiplicat, înzecit, însutit, cine știe...
Evident ca nu toți oamenii se vor molipsi. Evident ca nu toți vor intra în joc. Evident că vor fi oameni care vor profita de generozitatea ta și vor continua sa păstreze surplusul lor pana vor găsi cel mai bun schimb. Dar nu te obliga nimeni să continui sa împarți cu acei oameni. Poți înceta oricând sa împarți cu ei și sa împarți doar cu cei care participă activ, care împart la rândul lor. Nu neapărat cu tine. Important e sa împartă cu altcineva. Cu cei care au nevoie de surplusul lor.
În ciuda aparențelor, a împărți surplusul tău cu cei care au nevoie, poate fi un demers foarte egoist, susținut de interese personale. Ceea ce te interesează este să creezi o economie paralelă, în care banii sunt înlocuiți de încredere, o economie în care fiecare consumă doar ceea ce are nevoie și împarte restul cu ceilalți. Rezultatul final ar fi un efort mai mic pentru satisfacerea acelorași nevoi. Adică vei putea munci mai puțin pentru aceleași lucruri.
Mai există și alte motivații, nu doar cele egoiste. Mai este și bucuria de a dărui sau de a face cuiva un bine. Mai sunt și credințele sau crezurile fiecăruia. A împărți cu ceilalți, este ceva natural, ceva ce omul a făcut de zeci de mii de ani. Doar în acest fel a reușit să depășească problemele în trecut, prin cooperare, prin ajutarea semenilor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu