Faceți căutări pe acest blog

joi, 24 noiembrie 2011

A imparti versus a face schimb

Din discutiile de pe forumuri, precum si din alte discutii imi dau seama ca oamenii percep ideea de a imparti sau de a darui ceva, ca pe un act gratuit si altruist si pornesc in general de la ideea ca ai cam avea de pierdut. De partea cealalta, a primi ceva gratis, a primi un cadou sau a ti se face o favoare, este privita de unii oameni cu o oarecare reticenta... "Adica ce eu sunt milog?". Sau "eu nu prea pun pret pe chestiile gratuite, daca e gratuit e ceva dubios sau nu are valoare." etc. Ciudat cat de mult ne schimba lumea asta mercantila. Pana si dragostea e mercantila. "Eu il/o iubesc pe X daca si X ma iubeste pe mine". Si cine incepe? Ca sa nu mai vorbesc de aspectele pur economice care decurg din faptul ca doi oameni decid sa incheie un perteneriat pe viata numit casatorie, nunta e o afacere, botezul alta afacere, ingropaciunea este si ea o afacere. Cine castiga? Cine detine controlul. Dar nu despre asta vroiam eu sa vorbesc acuma.

Vroiam sa compar cele doua concepte: 


1. Schimbul


Cel care ne este cunoscut foarte bine si pe care il invatam de la o varsta foarte frageda si care ne intra aproape in reflex si il practicam zi de zi, cum spuneam, pana si in relatiile amoroase, este cel al schimbului. Mai precis al schimbului reciproc. Asta inseamna ca daca se intalnesc X si Y la un moment dat, iar X ii ofera un serviciu lui Y, acelasi X astepta o recompensa in schimbul serviciului oferit, direct de Y sau de la altcineva dar in contul lui Y, cum s-ar spune si intr-un termen rezonabil, agreat de comun acord. Recompensa pe care X o asteapta este cuantificata foarte bine si este bine definita, la fel ca si serviciul oferit. Pana aici nu e nimic rau. Totul e OK.
Problemele apar atunci cand X detine un mic sau mai mare avantaj fata de Y, in sensul ca ar putea impune un anumit pret, fara ca X sa aibe vreo influenta. Sau invers, daca Y ar detine un avantaj si ar putea obtine un serviciu important platindu-i lui X mult mai putin decat si-a evaluat X prestatia.
Lucrurile astea se intampla de fiecare data. Spre exemplu cand te duci sa te angajezi sau odata angajat, tu poate iti evaluezi munca la mult mai mult, dar patronul, cel care detine mijloacele de productie iti ofera un salariu mult mai mic decat ar face munca ta, pentru ca trebuie sa castige si el ceva, nu? Atata timp cat exista someri, nu prea ai ce sa te targuiesti, aia e. Sau exista bunuri asupra carora cineva a revendicat drepturi exclusive de proprietate (nu discutam despre cum le-a obtinut), daca vrei bunurile sau serviciile respective, trebuie sa ii platesti o taxa respectivului.
Sa spunem ca nici asta nu ar fi o problema asa de mare, asa functioneaza legile cererii si ale ofertei, legile economice. Ideea este insa ca seaamana foarte mult cu un santaj iar in timp permite celor care detin avantajul sa acumuleze mai multa bogatie si implicit sa isi sporeasca avantajul, iar pe cei aflati in dezavantaj ii saraceste si ii obliga sa presteze tot mai multe servicii, pe tot mai putini bani.
Singura metoda prin care cei dezavantajati beneficiaza de un confort mai mare si de satisfacerea unei palete mai largi de nevoi, este printr-o crestere perpetua a economiei. Asta insemnand pe de o parte cresterea productivitatii, iar pe de alta parte cresterea consumului, producerea de tot mai multe produse si prestarea a tot mai multor servicii.
Avansul tehnologic a permis o crestere fara precedent a productivitatii muncii. Acum poti face o multime de lucruri, repede si cu putina munca. Dar pentru ca productivitatea muncii sa aibe efecte pentru cei dezavantajati, trebuie sa consumam, mai mult si mai mult. Fara oprire. Daca ne oprim, s-a terminat. Asta este marea problema pe care o vad eu in cazul schimbului reciproc.

2. Imparteala


Surprinzator si imparteala este tot un fel de schimb, numai ca in acest caz avem unele diferente. Spre deosebire de schimb, X nu asteapta o recompensa de la Y si nu il indatoreaza pe Y cu nimic. X doar presteaza un serviciu lui Y. Totusi X are niste asteptari. De la cine? De la Z. Cine e Z? Este o terta persoana, un oarecare, pot fi mai multi oameni, poate fi o comunitate. Z ii ofera recompensa lui X pentru ca X este un bun cetatean, el l-a ajutat pe Y. Y este si el la randul sau un bun cetatean si de folos comunitatii si implicit de folos lui Z. Pentru ca Z vrea sa fie fericit, el stie ca trebuie sa il faca fericit pe X, pentru ca daca X e fericit, il face fericit pe Y, iar Y daca e fericit il face fericit pe Z. Cam asa functioneaza un schimb de tip împarteala. Se bazeaza pe conexiunile dintre oameni, pe faptul ca fiecare dintre noi stim sa facem ceva, putem sa facem fericiti alti oameni, care pot face fericiti alti oameni, care ne fac fericiti pe noi. In final prestatia pe care ai facut-o iti este recompensata, cu ceea ce ai nevoie, atunci cand ai nevoie dar nu neaparat de cel care a beneficiat de prestatia ta.
O alta caracteristica a schimbului prin împărţeala este acela că nu prea se cuantifica precis cat valoreaza fiecare prestatie. Este ceva mai vag si subiectiv. Prestatia poate fi evaluata de nivelul de satisfactie a beneficiarului. Daca satisfactia e mare, atunci prestatia e valoroasa, chiar daca nu a inseamnat decat ca ai spart lemne unei batrane neajutorate.
Pentru ca un astfel de sistem sa functioneze, este nevoie insa ca oamenii sa se cunoasca intre ei, cat de cat, astfel incat evaluarile subiective sa poata fi  facute si transmise de la un om la altul. Ar fi cam la fel ca intr-o familie, doar ca ar fi o familie extinsa. O familie mare. Nu e nevoie sa ii cunosti chiar pe toti, decat cel putin din vedere. Doar pe cei cu care intri in contact, doar celor carora le prestezi servicii si cei de la care beneficiezi de serviciile respective.
Daca se creaza un climat de incredere intre membrii unei astfel de comunitati, atunci nimeni nu ar avea motive sa acumuleze lucruri, pentru ca ar fi mult mai simplu sa apeleze la serviciile celorlalti, atunci cand au nevoie de ceva. Practic, riscul ca cineva sa obtina un avantaj foarte mare fata de ceilalti se diminueaza. Mai ales daca in cultura comunitatii se adopta ideea de a nu acumula lucruri mai multe decat ai nevoie.

Shareconomy, a pornit fix de la aceasta idee. Idee care nu este noua, o regasim intr-o multime de texte mai vechi sau mai noi, sub diverse forme. Dar ideea de a imparti nu este tocmai una altruista ci pleaca de la un impuls pur egoist. Imparti pentru a fi vazut bine de cei din comunitate. Iar daca esti vazut bine, vei avea parte la randul tau de servicii prestate atunci cand ai nevoie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu