Misterul lui Am Tot Ce Imi Trebuie

A fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi fost, n-ar fi avut rost, sa mai povestim si sa mai vorbim. A fost odata un om misterios care, daca era intrebat ce cere, el raspundea ca nu cere nimic, pentru ca el are tot ce ii trebuie. Si lumea se minuna. Cum poate exista un astfel de om? Cum adica are tot ce ii trebuie?
Si unii oameni il invidiau si il pizmuiau, alti oameni il ridiculizau si il batjocoreau, dar existau si oameni care il iubeau si il admirau. Dar nimeni din toata lumea nu intelegea ce inseamna "eu am tot ce imi trebuie". Fiecare isi imagina altceva, Unii isi imaginau ca ceea ce le lipseste lor se gaseste la omul acela care are tot ce ii trebuie, poate de aici si ura sau invidia pentru el, altii il credeau nebun sau nu il credeau deloc, credeau ca doar se da mare. Iar altii nu stiau ce sa creada, doar le placea cum suna. 
Iar omul acela, oridecate ori era intrebat despre ce are spunea doar ca are tot ce ii trebuie, nu spunea niciodata mai mult. Oricate staruinte, oricate intrebari i-ar fi pus cei ce vroiau sa afle, omul le raspundea altceva decat s-ar fi asteptat ei sa auda. De aceea, umbla vorba prin targ ca omul care are tot ce ii trebuie este si un om misterios, pentru ca nu spune nimanui in ce consta averea lui.
Asta pana intr-o zi, sau poate era o seara, cand omul care avea tot ce ii trebuie, a intalnit o faptura minunata. O faptura cum rar i-a fost dat sa intalneasca in toate peregrinarile sale. Si aceasta faptura i-a topit inima cu caldura sa si a patruns in sufletul sau, iar de acolo a staruit sa afle povestea lui Am Tot ce Imi Trebuie. 
Si atunci omul care avea tot ce ii trebuie, induplecat de rugamintile fapturii minunate asa a grait:
- Minunata faptura ce mi-ai topit inima si ti-ai facut loc in sufletul meu, afla ca, la fel ca si tine am doi ochi care vad bine. E drept ca varsta si multele carti citite, precum si orele petrecute in fata tuburilor catodice si mai nou a ecranelor cu cristale lichide, mi-au mai slabit vederea si port ochelari ca sa vad mai bine la distanta, dar pot sa zaresc tot ce e de zarit cu acesti ochi. 
- Apoi am o minte limpede si deschisa cu care pot invata mereu lucruri noi, pot intelege alti oameni si uneori, cand oamenii pe care ii intalnesc sunt la fel de deschisi si destepti ca mine, pot sa imi imbratisez mintea mea cu mintea lor intr-un frenetic dans al mintilor. Cu mintea asta am invatat sa scriu si sa citesc, am invatat sa socotesc, am invatat sa imi imaginez si sa creez lucruri, pot face tot ce vreau in mintea mea.
- Mai am si doua brate, fiecare terminate cu cate cinci degete, din care unul opozabil. Cu aceste brate pot sa apuc obiecte, sa le mut dintr-o parte in alta, am o deosebita dexteritate si pot fa fac atat lucruri de finete, cum ar fi sa introduc ata in ac sau sa cos, dar pot sa fac si lucruri mai de forta, cum ar fi sa sparg lemne sau sa car galeti cu apa. Bratele mele ma ajuta enorm, iar ceea ce pot face cu aceste brate este limitat doar de imaginatie si de timp.

-Am si doua picioare, care ma poarte oriunde vreau eu, cu atat mai departe cu cat le incalt cu incaltari potrivite si le alimentez cu suficienta energie.
- Si mai am o multime de astfel de lucruri, am doua urechi cu care aud fosnetul frunzelor sau muzica ploii, am un nas cu care adulmec miresmele naturii, am o gura cu care pot sa vorbesc, dar cu care pot sa si mananc, pentru a prinde forta...
- Si asta este tot ce iti trebuie? A intrebat faptura aceea minunata.
- Aproape tot! Inca nu ti-am vorbit despre prieteni si despre oamenii minunati care ma iubesc si pe care ii iubesc si fara de care, cu toate cele despre care ti-am spus ca le am, mi-ar fi fost mult mai greu in viata. Nu mi-ar fi fost imposibil sa supravietuiesc fara prieteni si fara oamenii care ma iubesc si pe care ii iubesc, dar cu ei, chiar simt ca am tot ce imi trebuie, chiar nu imi mai lipseste nimic.
- Si nu iti doresti ca toata lumea, o casa, o masina, un cont in banca, un job bine platit...?
- Ha! Pai la ce bun sa imi insusesc astfel de bunuri si sa imi leg viata de ele, sa le las sa imi dicteze ce sa fac cu viata mea? Cand imi trebuie ceva pun mana si fac, iar daca nu pot sa fac, fac ceea ce pot face, chiar daca nu imi trebuie si dau si altora, celor care au nevoie, iar altii imi dau mie ce imi trebuie, cand imi trebuie. Trupul meu nu are nevoie de multe lucruri. Iar mintea si sufletul meu isi gasesc hrana discutand cu oameni frumosi, asa ca tine sau ascultand muzica sau citind o carte sau...
- Si de calatorit? N-ai vrea sa vezi lumea? Sa vizitezi Barcelona, Paris, Roma, Praga, New York si alte orase de-astea mari?
- Daca pasii ma vor purta pe acele meleaguri in aceasta viata, poate le voi vizita. De ce m-as grabi sa o fac? Se da vreun premiu celui care viziteaza mai multe astfel de orase? N-am de gand sa o fac doar pentru ca asa face toata lumea, sau pentru a bifa pe o lista ca am fost acolo. Sunt atatea locuri frumoase de vazut, la numai cativa pasi mai incolo, o viata de om nu ne-ar ajunge sa le vedem pe toate. Cu ce esti mai castigat daca vezi turnul din Pisa in locul cascadei Urlatoarea? Niciodata un om nu va putea ajunge sa le vada pe toate. Dar daca suntem 7 miliarde de oameni pe aceasta planeta si fiecare vede cateva locuri pe care el le considera frumoase si mai face si poze si mai si povesteste altor oameni, avem toate sansele ca aclele locuri frumoase sa intre in memoria noastra colectiva...

- Dar de o fiinta iubita nu ai nevoie? De aceea care sa iti fie unica aleasa. De acea pesoana pe care sa o iubesti si sa te iubeasca si sa fiti impreuna la bine si la rau pana cand moartea va va desprati...
-  Eh, despre subiectul asta ar fi multe de povestit si poate vom povesti in zilele urmatoare, acum e tarziu. Hai sa mergem la culcare.
Spunând acestea, omul care avea tot ce ii trebuie a dat sa se ridice. Atunci, faptura aceea minunata care ii topise inima si ii patrunsese in suflet, l-a prins de incheietura mainii, l-a privit in ochi si a rostit doar doua vorbe:
- Te rog...
Privirea ei staruitoare spunea mai multe decât ar fi putut spune 1000 de cuvinte. Vroia ca el sa continuie povestea, chiar atunci, pe loc, avea nevoie de asta. Iar omul care avea tot ce ii trebuie s-a lasat din nou induplecat, s-a asezat la loc, a tras aer in piept si apoi l-a eliberat intr-un oftat lung. A urmat apoi o perioada si mai lunga de tacere. Priveau amandoi undeva in zare, in intuneric, fara a mai scoate o vorba. 
In cele din urma, omul care avea tot ce ii trebuie, vorbi din nou:
- Ce este iubirea? A reusit cineva sa ii patrunda misterul? Sa o inteleaga? Sunt o multime de oameni care pretind ca inteleg iubirea si vin cu statistici, formule matematice, fizice si chimice care sa sustina una sau alta dintre teorii. Dar la o privire mai atenta nimeni nu intelege sau fiecare intelege altceva, nimeni nu stie nimic si toata lumea stie ceva, toti se inseala si toti au dreptate. Dupa mine iubirea este o fiinta vie, un simbiont care traieste in noi, se hraneste cu sentimentele noastre si ne da in schimb bucurie. Nu o poti controla, pentru ca este o fiinta de stataoare, cel mult o poti imblanzi, daca stii cum...
S-a oprit putin pentru a-si aduna gandurile apoi a continuat:
- Si pentru mine ca pentru toata lumea, iubirea este un mister, dar stiu ca atunci cand iubesc sunt fericit. Si e atat de simplu sa iubesti. Multa lume isi reprima instinctul de a iubi o persoana de teama ca persoana aceea ar putea sa nu ii iubeasca inapoi. Chiar si eu faceam asa in urma cu ceva vreme. Pana cand am invatat ca nu conteaza ce face cealalta persoana, important este doar ceea ce faci tu cu tine. Daca iti dai voie sa iubesti esti fericit, indiferent daca vei primi iubire sau nu, dar de cele mai multe ori vei primi iubire. In concluzie, goana dupa reciprocitate ucide iubirea si implicit alunga fericirea. Nu e nevoie sa fie reciproca, important este sa fie iubire, iubirea are mare putere de multiplicare, daca iubesti sincer si neconditionat un om, este imposibil ca acea iubire sa nu prinda radacini si in acel om si poate si in alti oameni, pentru ca atunci cand iubesti transmiti mai departe iubire, iar acea iubire se intoarce la tine.
- Este minunat sa te simti iubit de acele persoane care inseamna ceva pentru tine, de acele persoane pe care le iubesti. Dar mare atentie sa nu astepti exclusivitate. Cel care te iubeste nu este proprietatea ta. El te iubeste neconditionat, dar asta nu inseamna ca daca te iubeste trebuie sa ucida toate celelalte iubiri. Orice om iubeste mai multe persoane. Sa nu confundam iubirea cu un conctract de exclusivitate. Cand doi oameni se insotesc ei devin parteneri, iar daca se iubesc, cu atat mai bine, dar daca prin aceasta asociere, sufocam celelalte iubiri, iubirea dintre ei devine o inchisoare in care sunt amandoi intemnitati. Fiecare ar putea sa ramana devotat celuilalt, pentru ca se iubesc, pentru ca se inteleg bine, fara sa-si reprima iubirea fata de alte persoane. Binenteles ca ma refer la acea iubire curata si neconditionata.
- In concluzie, daca doar iubesc, fara sa astept sau sa urmaresc  reciprocitate, exclusivitate si permanentza, am tot ce imi trebuie, am parte inclusiv de reciprocitate, permanentza...
- Are atata sens ceea ce imi spui, l-a intrerupt fiinta minunata. Dar nu inteleg daca ai aceste principii de viata si daca ele te ajuta sa fii fericit si sa ai tot ce iti trebuie, de ce le tii doar pentru tine, de ce nu le spui si altora asa cum mi le-ai spus mie?
- Dar eu le-am spus, de fiecare data cand m-au intrebat, le-am spus acelasi lucru pe care ti l-am spus si tie. Dar oamenii care ma intrebau asteptau alte raspunsuri si nu au inteles nimic, au crezut ca ii duc cu vorba, ca ii aburesc. Doar tu ai inteles ce inseamna sa ai tot ce iti trebuie. De fapt am tot ce imi trebuie este o stare, o traire interioara, daca esti pregatit sa o accepti ca atare, o vei recunoaste imediat ce o vei intalni sau dupa multi timp de gandit. Mie mi-a luat mult timp pana sa inteleg, desi evidentele erau chiar in fata mea. Fiecare om are ritmul sau dar mai devreme sau mai tarziu intelege toate astea. Nu e niciun secret se vorbeste despre aceste lucruri in toate cultura noastra, le regasesti in cantece, mai ales in cantecele populare, le regasesti in poezii, in literatura in general, in credinte si obiceiuri, le intalnesti peste tot. E nevoie doar de o schimbare de perspectiva ca sa le vezi.




Aceasta povestire este fictiune. Orice asemanare cu personaje si intamplari reale este pur intamplatoare. Daca totusi te regasesti in aceasta povestire, inseamna ca ai tot ce iti trebuie.